In 2019 se implinesc 100 de ani de la primele alegeri generale organizate in Romania, bazate pe votul universal. Noul Parlament ales in noiembrie 1919 este cel care, la sfarsitul lunii decembrie 1919, voteaza in ambele Camere, in unanimitate, Legile pentru ratificarea unirii Regatului Romaniei cu Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Crisana, Satmar si Maramures. Acest moment istoric are o multipla semnificatie: unirea tuturor teritoriilor romanesti sub un singur stat, introducerea votului universal pentru barbati si inceputul unei noi etape in dezvoltarea si consolidarea institutiilor democratice ale Romaniei Mari.

Privind retrospectiv in istorie, din perspectiva evolutiei dreptului de vot, vom constata insa, ca de-a lungul vremii, Romania a folosit diferite sisteme electorale in procesul de selectie a reprezentantilor natiunii in autoritatile publice si ca o lunga perioada de timp dreptul de vot a fost unul cenzitar.

Desi in 1918 Romania adopta legile privind votul universal, abia in anul 1946 Romania a instituit pe deplin universalitatea votului, acordand drept de vot si femeilor.

Pe langa analiza actelor normative din domeniul electoral care s-au succedat in ultimii 100 de ani in Romania, lucrarea contine si o selectie a celor mai importante acte normative care au reglementat dreptul de vot al romanilor.

Din cuprins

Inceputurile sistemului electoral modern (1831-1866)
Sistemul electoral in perioada monarhiei constitutionale (1866-1947)
Sistemul electoral in Romania comunista
Sistemul electoral in Romania postcomunista
Evolutia legislatiei electorale – extrase din acte normative

Puncte forte

cuprinde analiza actelor normative din domeniul electoral care s-au succedat in Romania odata cu inceputurile sistemului electoral modern;
selectie din cele mai importante acte normative care au reglementat dreptul de vot al romanilor;
caracter interdisciplinar.