Csongor și Tünde

O drama in versuri (dar nu numai) scrisa in 1831 care aminteste de lumi shakespeariene.

Considerat de critici cel mai important poem dramatic maghiar, mult inaintea vremii sale, Csongor si Tunde ne spune povestea unui tanar erou indragostit „de pe vremea cumanilor pagani“ plecat in cautarea iubitei, o zana ce rataceste pe alt taram. Impletind elemente de mit si fantastic, poemul, cu marcate tente filozofice, se desfasoara pe mai multe planuri, explorand posibile raspunsuri la intrebari precum: Sunt fiintele umane capabile sa atinga fericirea? Exista un tip de fericire care sa-l satisfaca total pe om? Sa fie oare dragostea impartasita singura cale de a infrunta constiinta mortii? Toate aceste cautari se petrec intr-o atmosfera fabuloasa, incantatoare, cu ecouri din Visul unei nopti de vara sau Furtuna lui Shakespeare. Este lectura perfecta pentru a evada dintr-un cotidian profund nelinistitor.

• Omul, dacă ascultă freamătul nesfârșitului pe care îl poartă în sine, se simte a fi sensul major al existenţei, regele și încununarea ei; dacă se uită însă la ceea ce se concretizează prin acţiune, prin muncă, prin conștiinţă, se simte înrudit cu insectele a căror existenţă se reduce la o clipă. Este ceea ce ne învaţă „Monologul Nopţii“ din Csongor și Tünde, fragmentul cel mai bine realizat, mai profund și mai autentic sub aspectul exprimării sinelui din lirica lui Vörösmarty. În timp, „cu trecerea zilelor răzvrătitei tinereţi“, el a reușit să închege în forul său intim o sinteză rezultată din reminiscenţele stoicismului antic, idealurile maghiarimii din vremea sa și umanismul cald al fiinţei sale.

  Szerb Antal

• Ca filosofie despre sensul vieții, abordarea lui Vörösmarty e sinceră și lipsită de pretenții, ignorând, totodată, tradiția creștină a scopului superior sau a compensațiilor spirituale pe lumea cealaltă; este, așadar, o filosofie laică și păgână, dacă nu chiar hedonistică.

  Lóránt Czigány