Viata necuoscuta a copacilor

Romanul il poarta pe cititor intr-un subtil joc al trecutului cu prezentul, dar si al prezentului cu viitorul, caci Julian isi imagineaza ziua in care Daniela, in varsta de 30 de ani, ii va citi insemnarile din noaptea care le-a schimbat vietile pe vecie.

• Acum citeşte, e cufundat în citit: se străduieşte să-şi închipuie că nu cunoaşte povestea şi, pentru scurt timp, iluzia îi reuşeşte – se lasă purtat cu inocenţă şi timiditate, convins că are în faţa ochilor textul altcuiva. Totuşi, o virgulă prost pusă sau un sunet mai aspru reuşesc să-l aducă la realitate: este atunci, din nou, autor, autorul a ceva, un fel de poliţist al propriei persoane care îşi sancţionează greşelile, excesele, pudorile.

  Alejandro Zambra