Prospexissent

Debut in poezie. Volumul are formatul unei plachete, continand 27 de titluri si o prefata.

Eram acolo unde disperarea te sfasie adanc. Muscam din piatra ce musca din mine, dar nu puteam sa plang. Voiam un zambet, dar aveam uitarea minunilor din jur; s-astept o soapta care nu mai vine voiam... din timp sa fur..

INCRUSTATI E PENTRU „PROSPEXISSENT"

Mircea Bodean este un poet nascut dintr-odata onsacrat ce trage o brazda in poezie ca un semn de ceea ce inseamna sa se spuna„ca nu e om sa nu fi scris o poezie. Sa se spuna ca„romanul s-a nascut poeti Ne arata o poezie reala, pentru ca sta in fata poeziei cu sensibilitate si rafinament, cu ceea ce este el, un caracter, un om de tinuta aleasa, cu eleganta. Elementele care alcatuiesc creatia domnului Bodean sunt surprinzator de personale, eterice, imbinate cu finete si maiestrie, iar asezarea lor este facuta potrivit si original, ca sa stim ca totul are un motiv si totul este material de poezie. Fie ca e vorba de versul liber, fie ca e vorba de versul clasic nu avem prilejul sa semnalam neglijente in limbaj, pentru ca este in general metaforic. lata o strofa perfecta de virtuozitate: „Respir mai bine prin tre creste pure,/Arunc genunii, duca-se minciuna,/ Sa fie devorate de p adure,/ De sunt crezut sau nu, imi e totuna" (,Reflexin piatra") Am sa mai citez pentru edificare: Lipindu-mi fruntea de fereastra oarba,/ cobor in mine intrebandu-mi fireal De ce sa dau si altora sa soarba/ din taina ce-mi cladeste fericirea?" loc de durere) „Observ, alunec si imi spun/Ca si acesta e un drum" Si reluat: „Observ, alunec si imi spun/ De ce acesta e un drum?" (Despre cautari) ( Constantin Bihara)

Fragment:

" IN SPATELE CORTINEI

Argint. Şi picura din cer. Ne tese Luna in ochi mister si pace. Slaba pace...

Actorule, ce-ti moi picioarele in raze, sa afli de ce tace!

Sa cauti masca ta adevarata in cutele din frunte, in zdrentele din suflet, in trupul ei atins cu frica adunata.

Actorule, incurca-ti picioarele in raze, dansand vesel si rautacios peste disperare, peste vis, peste ce-ar fi fost frumos...

Priveste-ti, actorule, gheata din suflare cand dintii ti se unesc cu noaptea din fata buzelor tale arse...