Trenul de Erlingen

O distopie virulenta, luxurianta, lumea ei semanand din ce in ce mai mult cu a noastra, noul roman al lui Boualem Sansal avertizeaza asupra proliferarii extremismului religios in zonele fragile ale societatii actuale.

Erlingen este un orasel elegant, fief al inaltei burghezii germane, in care locuieste Ute von Ebert, ultima mostenitoare a unui puternic imperiu financiar. In corespondenta cu fiica ei Hannah, aflata la Londra, pe un ton neconventional si sarcastic, Ute o tine la curent cu ceea ce se intampla in orasul aflat sub asediul unor invadatori misteriosi – „Slujitorii universali“ –, care au decis ca intreaga lume sa se supuna zeului lor. Populatia asteapta cu nerabdare sa fie evacuata de un ipotetic tren salvator care nu mai soseste. Povestea pare a fi creatia lui Elisabeth Potier, o profesoara pensionara pariziana care, victima a atentatului de la Bataclan, iese din coma si, sub aceasta noua identitate, incearca sa semnaleze astfel dezastrul produs de raspandirea unei religii sectare.

Este greu sa gasesti titlul potrivit. La inceput m-am gandit la Metamorfoza lui Dumnezeu. Era prea pompos si ma deranja. Apoi m-am hotarat pentru Trenul de Erlingen. Prea prozaic, si el ma deranja. Impreuna insa se potrivesc. Faptul ca Erlingen duce cu gandul la Germania, iar trenul, la Shoah pune, intr-un fel, problema lui Dumnezeu si a responsabilitatii aces­tuia. Iar asta rezuma bine cartea. […] Romanul meu critica totul, islamismul, mondializarea, capitalismul, politica de tergiversare, cultivarea fricii, ignoranta etc., pe scurt, tot ceea ce pune omul in situatii de inferioritate si il impinge sa astepte ajutorul de la altcineva, in loc sa si-l dea singur. Prima ratiune a vietii este de a te apara si de a-ti apara libertatea. — Boualem Sansal