Restituirea

In romanul Restituirea, parca si existenta insasi pare sa isi tarasca papucii prin canicula bucuresteana, fara sa ii pese prea mult de oamenii care trec prin ea. In trupul imputinat de ani al Aureliei Puchici arde darzenia tuturor acelor femei de vita nobila pe care istoria le-a indoit de mijloc, dar nu le-a frant. Prin cabinetul avocatului Crutescu s-au perindat mii de hartii si povesti de familie, dar nici una nu seamana cu acea adunatura bizara de straini, legati de sange, dar despartiti de viata. Pregatiti de intalnire, doamna Puchici si domnul Crutescu se pun pe treaba. In acelasi oras, dar parca in universuri paralele, Eugenia, Mimi, Mihnea si Dodo sunt mai vii ca niciodata, treziti brusc din toropeala de sunetul telefonului. Este destinul, care ii anunta ca are de platit cate o datorie fiecaruia dintre ei. Patru oameni adunati din intamplare intr-un autobuz. Pe Jeni o s-o iubiti. Mihnea – nu o sa-l suportati, dar o sa va placa de el. Dodo, hm, la piece de resistance, un intretinut de joasa speta caruia i se intampla sa se impiedice de noroc. Mimi? Fara indoiala, visul oricarui gurmand! Gateste extraordinar, mai ales placinte si prajituri – atentie celor la dieta, sa nu ziceti ca nu v-am spus! Apropos, e vorba despre o colectie valoroasa de timbre, despre o doamna in adevaratul sens al cuvantului, Puchici pe numele ei, si despre un avocat care stie sa diferentieze un nod Eldredge de cravata de cricul unei motociclete. Dan Radoiu Implicarea autoarei in poveste este completa, iar scriitura sfideaza conventiile, fara a fi lipsita de un lirism aparte si de o sensibilitate evidenta. Anamaria isi iubeste sau antipatizeaza personajele cu sinceritate. Decorul, limbajul si tehnicile narative folosite se imbina perfect cu ingredientele curentului postmodern pentru ca romanul Restituirea sa poata fi inteles si mai ales simtit pe mai multe paliere si in mai multe chei de lectura.