Dragostea in care cred

Cuvantul...

Materialul de lucru al lui Marius Iordachioaia. Prolificitatea lui ma lasa perplex. Ca sa adancesti, trebuie timp, dar el pare a fi permanent in aceasta stare. Pentru ca nu are astampar. Pentru ca se teme de intelegerile comode ca de ceva pustiitor. Unele dupa altele, cuvinte revelatoare de noima in Hristos sunt aruncate zilnic in lume, ravase de iubire concentrate cu virtute de haiku-uri duhovnicesti. Se naste o specie noua, care s-ar putea lasa poate circumscrisa in registrul de interes al teoreticienilor literaturii daca miza ei nu le-ar transcende preocuparile printr-o lucrare vadit mai inalta. Sunt cuvinte de pretioasa atingere doar, doar destepta-vor inimi intru nobletea intelegerii si trairii in Domnul. In fata lor s-a sfarsit cu comoditatea. Te lasa perplex, te ranesc, te poarta intr-un parcurs al carui deznodamant e intotdeauna o reimprospatata intelegere, un altfel, un cum nu neaparat gandeai, aruncand lumini si scotand din banal ceea ce parea nesemnificativ, deschizand fantani cu luciu de oglindire de cer deasupra-le acolo unde te pastea doar platitudinea unui decor fara importanta. Surprinzand, chiar descumpanind, tragand presul sigurantelor de sub picioarele tale, iata-te in fata cu Evanghelie vie si larg deschisa in proximitatea de intimitate a propriei inimi. Cu o invitatie neasteptata, de simtire patericala... [...]

• Cuvintele lui Marius Iordachioaia au virtutea declansarii problematizarii noastre in Hristos. Chemarii noastre la viata altfel decat predicile si catehezele obisnuite spatiului eclesial. Nu poti trece pe langa ele cu nesimtire, caci sunt strigate de trezire care iti tureaza brusc motorul launtric, disponibilizandu-te in chip neasteptat pentru intalnirea-ti atat de personala cu Viul. Daca nu ar fi existat, cu siguranta ca Marius Iordachioaia ar fi trebuit inventat. Eu sunt fan absolut. Pentru ca ii simt onestitatea. Daca este greu a scrie versuri, cand nimic nu ai a spune, usurinta cu care Marius Iordachioaia revarsa densitate de interpelare in lume are in chip evident o deslusibila legatura cu harul lui Dumnezeu. Pentru ca e un dar de Sus sa te intalnesti cu aproapele tau asa. Pentru ca ce mai mare noblete decat sa starnesti trezire intru Hristos, nimicind amortirea comoditatii neangajamentului la viata, cea care ne pandeste din umbra pe toti? - Pr. Razvan Ionescu, Paroh al parohiei ortodoxe romane "Sfanta Parascheva

  Sfanta Genoveva" din Paris