Estimp. 4 poeme

Asadar, daca luam in brate dictionarele si gramatica

Si vom scrie intotdeauna versurile de la capat si cu litere mari, Un raspuns la intrebarile tale ar putea fi acela Ca derridaienii nu sunt chiar plini de bube. Au ochii mici si rai, sunt verzi si ca niste melci vii Lasa peste lucruri O spuma, Mileuri mari pe monitoare, pe case, pe zgarie-nori, pe ceruri, Pe fiecare varf de munte, dar ce spun eu?, Pe fiecare lucru si, pana la urma, Pe fiecare atom.

Dar asta, crede-ma, nu e ceva despre limbaj, Si nici ceva metafizic.

Si cum unii oameni nu au altceva la indemana Pentru a face metafizica Decat, poate, uneori, cum sa zic?, metaforele, Dar mai ales atunci cand nu le au nici pe acestea, Asa cum ne spun precupetele si marii intelectuali, Care se uda singuri de dimineata cu stropitoarea la radacina, Sa sparie gandul Si-l nedumereste pe autorul tau preferat, Derrida.

• Romulus Brancoveanu... foloseste cu talc libertatile suprarealismului incercand nu o restituire a dicteului, cat o reconsiderare a functiilor lui; poetul are multa imaginatie, stie sa sugereze prin asociatiuni lexicale socante, are un debit de avalansa si cultul subtextului; textele lui fiind foarte lungi si semnificative doar in integralitate nu am spatiul necesar al unei ilustrari, desi ar merita.

  Laurentiu Ulici

• Romulus Brancoveanu este remarcabil prin imageria usor groteasca, prin modalitatea de amplificare in plan poetic a ritualului domestic, a unei miscari viclene ce asociaza elemente din paradigme din cele mai incongruente.

  Cristian Moraru