Papa Francisc in Gradina Maicii Domnului

Prezenta unui Suveran Pontif in Romania este fara indoiala un eveniment ce apartine istoriei, nu doar contemporaneitatii. Cand ajunge intr-o tara cu profunde radacini crestine si ortodoxe, Servitorul Servitorilor lui Dumnezeu, Patriarhul Occidentului sau chiar Succesorul Sfantului Petru, asa cum sunt unele dintre titlurile Sale, importanta evenimentului capata proportii pe care nu le poate cuantifica nimeni, si nici descrie. Fie ca este un oficial, o fata bisericeasca, un credincios, un fotograf sau un simplu martor al trairilor.

Ca si in cazul Regilor, Papa este un trimis al lui Dumnezeu. Iar in jurul sau, calitatea celorlati dispare, ei ramanand doar martori ai unui moment cat o eternitate.

Dincolo de semnificatii, toti cei prezenti la aceasta venire au fost pentru cateva zile doar crestini, prin gandurile lor. Si atat. Nu au fost greco-catolici, nici ortodocsi, nici catolici sau de alte religii. Au fost crestini. Au fost frati si surori, asa cum Papa i-a numit mereu. Au zambit, au primit sperante, au primit bucurie. Au oferit, la randul lor, aceasta bucurie, zambete si sperante, Papei.

Ca orice vizita oficiala, autoritatile Statului, prin insusi Presedintele Romaniei, au fost gazde in toate locurile vizitate de catre Papa Francisc. Incepand de la sosirea Sa pe aeroportul romanesc, fiind primit mai apoi de Presedinte la Palatul Cotroceni sau de Patriarhul Daniel la Catedrala Mantuirii Neamului.

Sunt foarte putini, insa, cei care cunosc contextul istoric si religios in profunzime. Semnificatiile sunt foarte patrunzatoare. Istoria Romaniei prin prisma Ortodoxiei incepe tot atunci, in Noul Testament, odata cu venirea Mantuitorului. Sfantul Andrei a adus Ortodoxia pe meleagurile noastre. Noi suntem urmasii Sfantului Apostol Andrei. Iar Andrei este fratele lui Petru, Sfantul Petru, considerat primul Papa. Influentele Imperiilor asupra teritoriului nostru au fost decisive: Influenta Imperiului Austro-Ungar din sec. al XVII-lea are repercusiuni pana in zilele noastre, influenta evenimentelor din timpul celor Doua Razboaie Mondiale si, in fine, influenta comunismului.

Nu va cunoaste insa nimeni Adevarul despre ceea ce s-a intamplat – si de ce – in aceste trei zile.

Cu siguranta mesajul prezentei Sale este complex, atat din punct de vedere politic, religios, social si cultural.

Insa, in imagini, niciunul dintre aceste aspecte nu se regaseste. Pentru ca imaginea este sincera, si oglindeste privirile. Oglindeste starile, si reda trairea. Trairea nu este influentata de nimic, ea are loc pur si simplu. Fotografia este una dintre artele care redau cel mai echilibrat un moment al prezentului. Si il zideste in eternitate. Paradoxal insa, o face in cel mai subiectiv mod posibil. Pentru ca este modul in care l-am privit pe Papa, atunci cand a rostit „Tatal Nostru”, atat Ortodox cat si Catolic, atunci cand a spus „Hristos a inviat!” ortodocsilor prezenti in curtea Catedralei Nationale, sau atunci cat a mers la pas alaturi de Patriarhul romanilor. Desi am avut sansa sa fiu in prezenta unor inalte fete bisericesti de-a lungul timpului, sau, in alte momente, a unsilor lui Dumnezeu, capete incoronate ale lumii, in aceste trei zile a fost altfel.

• De aceasta data am fost eu si Papa. Un moment pe care voi incerca sa mi-l descriu si sa il inteleg zeci de ani de-acum incolo, insa nu voi reusi niciodata…

  Cristian Radu Nema