Asa grait-a Zarathustra

Si-abia atunci, cand voi cu totii va veti fi lepadat de mine, am sa ma-ntorc din nou la voi. Da, cu alti ochi ii voi cauta atunci, o, frati ai mei, pe cei pe care-odata i-am pierdut; si cu-alta dragoste atunci va voi iubi.

Si inca-o data-o sa-mi deveniti prieteni si fii ai unei singure sperante: caci pentru-a treia oara am sa fiu cu voi, spre-a celebra cu voi Marea-Amiaza. Si-aceasta Mare-Amiaza este atunci cand omul la mijlocul cararii sale va sta-ntre animal si Supraom, sarbatorindu-si drumul spre amurg drept cea mai nobila speranta-a sa: caci este drumul spre-o noua dimineata.

• Si-n clipa-aceea chiar cel ce-apune se va binecuvanta, pentru ca trece-o vama mai inalta; iar soarele cunoasterii sale-i va fi atunci in crucea zarii nemiscat. Morti sunt toti zeii: acum noi vrem ca Supraomul sa traiasca – aceasta ne va fi candva, in crucea amiezii celei mari, vointa ultima !

  Friedrich Nietzsche

• Am inceput sa traduc Also sprach Zarathustra pornind de la o presupunere - bazata pe impresia catorva lecturi anterioare - care pe parcurs s-a confirmat: aceea ca ma aflu in fata unui "discurs misxt", text pe care filozoficul si poeticul si-l disputa in egala masura.

  Stefan Aug. Doinas

• E noapte:acum irumpe dorul meu ca un izvor - dorinta de-a vorbi. E noapte: acum vorbesc mai tare toate franturile care tasnesc. Si sufletul meu este o frantura tasnitoare. E noapte: acum se trezesc toate cantarile indragostitilor. Si sufletul meu este cantecul unui indragostit.

  Friedrich Nietzsche