La 8 august 1934, in cadrul Primului Congres al Scriitorilor Sovietici, realismul socialist este proclamat metoda obligatorie in literatura. Ulterior, va fi extins in toate domeniile artistice. Potrivit acestei doctrine, opera de arta trebuie sa fie realista in forma si socialista in continut.

Realismul socialist, privit ca intreg, prezinta un aspect bipolar. La un capat se situeaza dimensiunea politica, aceea care calibreaza mesajul ideologic, ghideaza esteticul si il subordoneaza pe acesta interesului sau de comunicare a mesajului catre mase. La celalalt capat se afla dimensiunea institutionala. Aici politicul se manifesta prin rezervarea pentru sine a controlului si conducerii organizatiilor artistice ierarhic structurate si prin monopolizarea continutului pe care opera de arta trebuie sa il reveleze. Realismul politic nu este o creatie a elitei politice in ceea ce priveste datele sale estetice. Componentele sale preezista momentului 1932. Noua este "reteta" melanjului. Conexarea acestor elemente este aceea care surpaseaza simpla lor alaturare, creand in fapt relatii cu totul noi in interior, relatii subordonate oricum factorului politic tutelator, in raport cu care nu poate fi identificat niciun grad de autonomie estetica.
Augustin Ioan