In umbra esafodului

Margaret Catchpole, femeia care a fost condamnata de doua ori la moarte si a reusit sa scape de fiecare data, isi spune povestea, peste veacuri, cu o forta emotionala care te afecteaza profund.

Margaret a existat in carne si oase, iar scrisorile pe care le-a trimis din exil celor ramasi acasa au supravietuit pana astazi. S-a nascut in 1762 in Suffolk, Marea Britanie, ca fiica de plugar si a murit in New South Wales, Australia, in 1819. Faptele ei curajoase, multe savarsite in goana calului, farmecul si spiritul ei liber i-au conferit un statut aproape legendar.

In acest roman, Margaret isi incepe povestea la 54 de ani, in contextul dramatic al unei nasteri din New South Wales. Margaret, moasa acum, ajuta pe mama si pe nou-nascut sa se adaposteasca de furtuna intr-un hambar, de unde vor vedea cum casa le este luata de ape. In acele momente, Margaret isi aminteste viata furtunoasa pe care a lasat-o in urma.

In Suffolk o carciuma ii poarta numele. Pe malul raului Orwell exista o casa, „casa cu pisici”, unde se spune ca Margaret aseza o pisica impaiata in fereastra pentru a-i avertiza pe contrabandisti de sosirea portareilor. In Australia, sectia de maternitate a unui spital din Windsor, se numeste „Sectia Catchpole”, ca o recunoastere a activitatii ei de moasa.