Această carte conține convorbirile duhovnicești ale Vlădicăi Antonie de Suroj, nepublicate încă. Discursurile se adresează unui public laic și se referăîn principal la anii 1970 și 1980, perioadăîn care darul de predicator al acestei personalități și-a atins apogeul. Ceea ce se abordează nu se referă la o simplă experiență bogată în transmiterea de texte scurte, în stăpânirea vocii, a expresiilor faciale, a gesturilor (deși, de ce nu și aceasta?). Este vorba despre arderea interioară a păstorului, fără de care propovăduirea însăși rămâne imposibilă.Vlădica Antonie face parte dintre cei care nu au nevoie de prezentare; este cunoscut dacă nu de toată lumea, atunci de mulți. Discursurile și articolele sale nu au nevoie de nicio explicație sau de vreun comentariu: ele sunt foarte simple, ajungând până în profunzime. La drept vorbind, trebuie să dobândești dreptul de a comenta, căci este puțin probabil ca mulți dintre contemporanii Vlădicăi să se recunoască a fi pe aceeași lungime de undă. „Calibrele” sunt prea diferite. Probabil că cel mai bun lucru care poate fi făcut este să ne amintim de personalitatea sa. Să dăm mărturie prin iubire și recunoștință.CuprinsPrefață: Darul uimiriiPartea I. De la haos la frumusețe. Haos, armonie și lumea ordiniiLegea vremelnică și veșnică. Există vreo libertate în alegere?. Teologia frumusețiiDe ce Dumnezeu a creat lumea. Partea a II-a. Omul și experiența sa. Spirit și psihic, sau paradoxul stabilității sufleteștiDespre misticism și experiența mistică. Pelerini și turiști sau cum să ajungi în avangarda Împărăției Cerurilor. Deci, cine sunt eu?. Partea a III-a: Dumnezeu și umanitatea. Întruparea: De ce a devenit Dumnezeu Om?. „Îmi pare rău, am venit ca un cerșetor”: ce se ascunde în spatele rugăciunii noastre?. Despre închinare: cui și de ce?. Răspunsuri la întrebăriPartea a IV-a: Vremea vieții„Întotdeauna am simțit că există biruință”. Nu va rămâne decât adevărulDespre autor.