Portrete, autoportrete

In 1932, Banda trunchiului, roman postum al lui Paul van Ostaijen, stirneste scandal inca de la aparitia sa, nu numai din cauza scenelor scabroase, considerate pornografice, ci si din cauza faptului ca in scrierea sa puteau fi recunoscute multe dintre persoanele de vaza. Nucleul grotestii il reprezinta amestecarea lumii criminalilor cu aceea a aristocratilor. Aici, Van Ostaijen ne arata un univers „de-a-ndoaselea”. Daca subtitlul acestei grotesti este „o poveste romantica despre briganzi si dragoste”, gasim o seama de briganzi, dar putina dragoste si deloc romantism. Niciun subiect sacru al burgheziei traditionale nu scapa de critica taioasa a lui Van Ostaijen, fie ca e vorba de societate, de casatorie, de drepturile conjugale sau dragostea romantica. „Un ton satiric este de un impact mai direct in politica si in fata maselor decit o demonstratie logica”, afirma Van Ostaijen. Reactiile de ostilitate virulenta la aparitia cartii sunt, intr-adevar, dovada ca autorul a intuit bine. Astazi, suntem mostenitorii unei povestiri grotesti care nu si-a pierdut deloc seva. – Jan H. Mysjkin