Casa noastra cea de toate zilele

Polifonic, centrifug, contrapunctic, Casa noastra cea de toate zilele e un roman al monologurilor, un straniu puzzle autosubminant, in care fiecare piesa in plus adauga „intregului” doar propria ei absenta. Intrucat cei care vorbesc aici dau senzatia ca au fost de la inceput morti. Nu niste morti biologici, ci niste morti in toate celelalte feluri posibile, care isi dovedesc existenta doar prin mecanica inimii si a instinctelor.Daca un Gogol ar fi scris o continuare a Sufletelor moarte in secolul XXI, in care cei „cumparati”, cei de mult ingropati si cei de la inceput ingropati, ar fi putut sa vorbeasca, cu siguranta acea carte ar fi semanat cu aceasta „casa”, de fapt goala si imposibila si verosimila, pe care Serban Tomsa o ridica pe ruinele unei lumi aproape cu totul disparute. – Teodor DunaSerban Tomsa este pseudonimul lui Ion Serban, licentiat al Facultatii de Limba si Literatura Romana a Universitatii Bucuresti (1981). A predat limba si literatura romana la Scoala Gimnaziala Cartojani-Roata de Jos (1981-1982) si la Scoala Gimnaziala Gratia (1982-2019). A debutat cu poezie, in 1974, in revista Luceafarul. In acelasi an a obtinut Marele Premiu al Festivalului National de Poezie „Dimitrie Bolintineanu” (Presedintele juriului a fost poetul Florin Mugur). Un accident nefericit l-a tinut, aproape doua decenii, departe de masa de lucru. Editorial, a debutat ca prozator, cu romanul Biblioteca lui Noe, Ed. Mondocart Pres, Bucuresti, 2003. Au urmat romanele: Maimute in haremul noptii, Ghetarul, Calugarul Negru si volumul de povestiri Supraveghetorul si alte povestiri. A semnat numeroase recenzii si eseuri in diferite reviste literare din tara: Litere, Vatra, Arges, Luceafarul de dimineata, Ramuri etc.. In 2010 i se acorda premiul ASB, pentru romanul Ghetarul. Este prezent in antologiile: Alerta de gradul zero in proza romaneasca, 1001 de sirene si Amorul pe intelesul tuturor – Antologia prozei romanesti de dragoste.