Pentru generatia mea, Nicolae Popa este ceea ce a fost Mircea Ivanescu pentru optzecisti. Adica un poet de la care am invatat cum sa innoim poezia. Cand l-am cunoscut in 1985, Nicolae Popa deja era un poet de cult. De la Nicolae Popa, poetii generatiei mele au invatat sa scrie o poezie proaspata, surprinzatoare si spectaculoasa. Tin minte si acum cum am petrecut o noapte in iarna lui 1987, intr-un bloc avariat de cutremur, unde poetul locuise inainte de cataclism si de unde toata lumea fusese evacuata, dar poetul venea incoace cand avea chef sa scrie. Acolo, ne-a adus si pe noi, cativa tineri poeti, pentru a discuta despre poezie. Dupa o noapte de nesomn si cafea, eu mi-am scris una dintre cele mai dragi poezii ale mele. Iar Nicolae ne-a citit tot manuscrisul unei carti noi de-ale sale, care urma sa apara. Nicolae Popa e un poet al viitorului. Dovada e si aceasta noua carte a sa, Mitrofan plangaciosul.

Dumitru Crudu