Maresalii palatului. Demnitari ai Curtii regilor Romaniei, 1866-1947

Odata cu domnia lui Carol I a fost introdusa functia de Maresal al Palatului - de altfel, cea mai importanta in ierarhia Palatului. Avea sa fie consolidata si legiferata odata cu proclamarea Regatului in 1881, iar responsabilitatile acesteia au evoluat in timp, incluzand gestiunea Casei Regale si a averii private a Regelui, dar si elaborarea normelor de protocol. In calitate de cel mai inalt demnitar al Curtii, Maresalul Palatului a avut si functia de a mentine si de a supraveghea legaturile Casei Regale cu autoritatile publice. Pe de alta parte, Maresalul Palatului a detinut un rol-cheie in a asigura Casei Regale un set de norme de comportament, care sa reprezinte un model de integritate pentru intreaga societate romaneasca.

Lucrarea lui Tudor Visan-Miu ne propune un fel de portret-robot al candidatului ideal la functia de Maresal al Palatului: preponderent militar de cariera - deoarece acesta avea nu doar trasaturi indispensabile in razboi, ci si in viata civila, precum: iubirea de patrie, sentimentul datoriei, curaj, spirit de sacrificiu, onoare, corectitudine, competente organizatorice etc. Atunci cand se intampla ca Maresalul Curtii sa fie, totusi, diplomat de cariera, el nu este scutit de astfel de calitati, la care se alatura abilitati specifice unui diplomat. Obligatoriu, si militarul de cariera, si diplomatul de cariera trebuiau sa fie administratori capabili.