Codul sufletului

Sa fim, oare, numai rezultatul interactiunii dintre genele transmise de parintii nostri si mediu? Cu ce scop se afla fiecare dintre noi pe acest pamant? Reusesc oare psihologia si stiintele actuale sa explice extraordinara forta care ne ajuta sa ne urmam drumul, in ciuda vicisitudinilor? De-a lungul timpului, numerosi ganditori, filosofi, psihologi au incercat sa identifice acel ceva din noi ce cu totii stim ca exista, care ne calauzeste viata, dar pe care nu-l gasim cautand in laboratoare sau in statistici. Unii l-au numit daimon, soarta, duh, inger pazitor. James Hillman il numeste "ghinda". Asa cum stejarul, pana sa ajunga falnicul copac pe care il cunoastem, este mai intai o ghinda ascunsa in pamant, un proiect, o promisiune, la fel si noi, oamenii, ne nastem cu ideea a ceea ce urmeaza sa devenim. Aceasta carte prezinta exemplele graitoare ale unor personalitati din lumea artistica si politica, ale caror vieti arata ca nimic nu este intamplator. Antrenanta, usor de urmarit, se adreseaza oricarui cititor aflat in cautarea propriului sine.

James Hillman (1926-2011), psiholog american, a studiat la Institutul C.G. Jung din Zurich. A fondat curentul psihologiei arhetipale, desprins din psihologia analitica. A scris numeroase carti de specialitate, printre care Re-visioning Psychology, nominalizata in 1975 la Premiul Pulitzer. A sustinut conferinte si a tratat pacienti in practica sa privata.

Epigrafuri in loc de prefata

Capitolul 1. Intr-o coaja de nuca: Teoria ghindei si rascumpararea psihologiei

Capitolul 2. A creste in jos

Capitolul 3. Iluzia parentalitatii

Capitolul 4. Inapoi la cele invizibile

Capitolul 5. "Esse est percipi": A fi inseamna a fi perceput

Capitolul 6. Nici natura, nici cultura - altceva

Capitolul 7. Romane melodramatice si fantezie pura

Capitolul 8. Deghizare

Capitolul 9. Soarta

Capitolul 10. Samanta rea

Capitolul 11. Mediocritatea

Concluzie: nota asupra metodologiei

Note • Bibliografie • Permisiuni

• Viata umana este mult mai mult decat ne permit teoriile noastre sa cunoastem despre ea. Mai devreme sau mai tarziu, ceva pare sa ne cheme pe o anumita cale. Poate ca acest "ceva" s-a manifestat sub forma unui moment singular, candva, in copilarie, o clipa in care a aparut de nicaieri o urgenta teribila si fascinanta, o rasturnare ciudata a ordinii firesti ce a creat loc pentru o profetie: asta este ceea ce trebuie sa fac, asta trebuie sa devin. Acesta sunt eu.

  James Hillman