Psihopatologia vietii cotidiene

Psihopatologia vietii cotidiene. Despre uitare, greseli de vorbire, superstitie si eroare

Fiecare dintre noi a avut momente in care nu si-a putut aminti un nume propriu, a uitat de o intalnire, a pierdut un obiect primit in dar de la o persoana apropiata. Sunt toate aceste "acte ratate" cauzate de un periculos proces de deteriorare a creierului sau doar expresii simbolice ale unor tensiuni sau conflicte psihice?

Freud, intemeietorul psihanalizei, demonstreaza ca psihopatologia noastra cea de toate zilele este o tulburare minora si trecatoare, de cele mai multe ori, a vietii psihice, dar semnificativa. Ea ne face transparenti pentru ceilalti, asa cum ii face si pe ceilalti transparenti pentru noi. Daca vrei sa citesti gandurile ascunse ale celorlalti invata de la Freud cum sa decriptezi actele ratate!

De fiecare data cand ne exprimam gresit in vorba sau in scris putem sa conchidem ca avem de-a face cu o tulburare cauzata de procese psihice in afara perimetrului intentiei noastre, dar trebuie sa admitem ca eroarea de vorbire si de scriere urmeaza adesea legile similitudinii, ale comoditatii sau ale tendintei de accelerare…

Un prieten imi comunica urmatoarea intamplare: «Am acceptat cu cativa ani in urma alegerea in comitetul unei anumite uniuni literare, pentru ca am presupus ca asociatia mi-ar fi putut fi odata de ajutor promovand reprezentarea dramei mele, si am luat parte regulat, chiar daca fara prea mult interes, la sedintele care aveau loc in fiecare vineri. Acum cateva luni am primit apoi asigurarea unei montari la teatrul din F. si de atunci mi s-a intamplat sistematic sa uit de sedintele uniunii. Cand am citit scrierea dumneavoastra despre astfel de lucruri, m-am rusinat de uitarea mea, mi-am facut reprosuri ca este o mojicie sa nu mai particip acum dupa ce nu mai am nevoie de oamenii respectivi si m-am hotarat sa fac totul pentru a nu uita sa merg in vinerea urmatoare. Mi-am tot amintit de aceasta intentie a mea, pana ce am dus-o la indeplinire si m-am aflat in fata usii salii de sedinte. Spre mirarea mea era inchisa insa, sedinta fiind incheiata; caci ma inselasem asupra zilei: era deja sambata!» - Sigmund Freud