Descoperiri

Opera nu este o insiruire de raspunsuri, ci o insiruire de intrebari, ea nu ofera explicatii, ci cereri de explicatii, de lamuriri. Poetul, pentru a folosi acest cuvant denigrat, e cel care stie sa vada problemele, cel care vede problema acolo unde ceilalti nu vad nicio problema, e cel care stie sa scoata in evidenta o problema sau mai multe probleme, ori sa le puna in evidenta, e cel care stie sa le redea evidenta. Opera este intocmai o insiruire de intrebari. De vreme ce opera este o constructie, poate fi considerata o structura de intrebari. Daca totul s-ar putea explica, atunci nu ar exista niciun discurs. Orice opera trebuie sa fie o punere in discutie. Adica o punere in scena. La urma urmei, nu exista raspuns. In orice caz, nu exista niciun raspuns definitiv. Asadar, nu raspunsul clarifica, ci intrebarea. [...] Ma vad in pozele mele de cand eram copil, cu ochii rotunzi, uimiti ca exista. Nu m-am schimbat. Uimirea initiala mi-a ramas.

In Descoperiri, pentru prima oara tradusa in limba romana, Eugene Ionesco ne arata desenele lui, impregnate de o nota naiva, ne vorbeste despre perioada lui de formare, ne invita in universul lui intim, ne prezinta amintiri tulburatoare, care l-au insotit toata viata. Scrisul lui de mana, forme, texturi si culori - toate acestea creeaza un adevarat carusel de emotii. Pentru Ionesco, a scrie inseamna a cauta, a cauta...