Cu palosul Vol.1

In randurile ce urmeaza nu caut sa infatisez personalitatea autorului acestei povesti vitejesti, cum o numeste dansul, a carei a treia tiparitura se prezinta acum cititorilor, dupa cererea lor staruitoare, cum nici nu voi face vreo pretuire sau judecata asupra cuprinsului ei. Cele ce aveam de spus asupra tatei le-am spus in ale mele Marturisiri, iar cat despre pretuire, ea este aratata de insasi nevoia ce a fost de a da la iveala aceasta noua tiparitura.

Ceea ce urmaresc prin randurile de fata este sa dau cititorului cateva lamuriri asupra cartii. Tata a fost, intre altele multe, un patimas cititor de romane istorice. Mai era un tot atat de patimas cercetator al trecutului nostru si un deosebit de fermecator povestitor. Ragazul ce-i dadu odihna silita ce-i fu pricinuita de caderea guvernului Lascar Catargi in toamna 1895, il facu sa-si puna in lumina aceste insusiri si sa inceapa a asterne pe hartie (la Gadinti, in iarna 1895/96) si sa inchege intr-un singur tot, franturi de povestiri ce le avea in minte de mai multi ani. Lucrul mergea greu, la inceput, din pricina grijilor ce-l stapaneau. O spunea in scrisorile sale catre Ion Bianu, aparandu-se cu adeverirea cronicarului Miron Costin, ca pentru a scrie "gand slobod si fara valuri trebuieste".