Am spus-o si am scris de cate ori mi s-a oferit prilejul: Mihail Soare este unul dintre cei mai valorosi poeti romani de la inceputul secolului XXI. Citit de placere, te copleseste cu imaginatia sa prodigioasa, sarcastica, sprijinita pe un vocabular aiuritor de divers, admirabil tezaurizat in volumele de pana acum. Citita profesional, poezia lui Mihail Soare devoaleaza un repertoriu al paradoxurilor aproape inegalabil printre poetii nostri, mai iubitori de metafore si hiperbole decat de capcane ale logicii. Purtand o uimitoare amprenta a expresivitatii, opera sa acumuleaza avatarurile lirico-paradoxale ale unei constiinte in cautare de sensuri, devenite uneori non-sensuri, dar departe de absurdul ionescian, rinocerizant, apreciat de o intreaga lume literara.

La Mihail Soare sensul logic devine paradox si rataceste perpetuu pana dispare, pana devine contrariul sau, transformandu-se in disperare, finalmente in tragic. Acest mod de a gandi poetic, dus pana la ultimele consecinte ale marilor izbanzi, este transfigurat in autentice monumente stilistice, iar cartea de fata sta marturie. Avem de-a face cu un teribil artist al cuvantului, care construieste, pe temelii adesea ciclopice, temerare zidiri, deschideri spre inalta cultura, careia ii urmeaza marea fresca finala, unde consider ca Ars profetica - in care versul liber, insa robust, aproape verset, se interfereaza cu cel clasic - constituie un amplu moment de sinteza, pe masura promisiunilor. Exceptionala realizare, devansand spectaculos lumescul, inspre o putin obisnuita slava a cerescului accesibil.
Serban Codrin