Scrisoare de dragoste in scriere cuneiforma

Scrisoare de dragoste in scriere cuneiforma (Milostny dopis klinovym pismem), romanul de debut al lui Tomas Zmeskal, desi refuzat initial de cateva edituri, a aparut in anul 2008 si a devenit in scurt timp un fenomen literar, cucerind publicul larg si criticii deopotriva. Zmeskal a mai publicat de asemenea volumele Zivotopis cernobileho jehnete, 2009, si Sokrates na rovniku, 2013.

Ce-ar putea avea in comun saga unei familii din Cehoslovacia comunista, clonarea lui Hitler, muzica lui Haydn, organizarea expozitiilor universale la Praga, un jefuit ce coalizeaza cu jefuitorul in noaptea invaziei din 1968, crapul de Craciun si stravechea civilizatie a hititilor? In mod obisnuit, mai nimic, dar cand toate aceste teme incap pe mana unui prozator de mare talent, care le imbina cu migala de miniaturist si pasiunea unui amator de puzzle-uri complexe, rezultatul e un roman fascinant.

Scrisoare de dragoste in scriere cuneiforma este in acelasi timp o induiosatoare cronica a unei complicate povesti de dragoste si o meditatie asupra ororior razboiului si a mutatiilor profunde pe care un regim opresiv si totalitar le poate produce in mentalul unui popor. Fiecare personaj este deopotriva invins si invingator, aduna rani adanci pe care le ascunde cu grija, dar refuza sa capituleze in fata istoriei. Deosebit de emotionanta este umanitatea care transpare la tot pasul, nevoia de dragoste, intelegere si acceptare a omului si lupta pentru supravietuire in cadrul unui sistem care sileste la compromisuri dureroase, de la adulter si tradare la simularea nebuniei si recluziune sociala.

• Precum un ogar de curse flămând și dezlănțuit, rămas singur pe pista de concurs, autorul se aruncă asupra unor motive narative care ar rezista și ar convinge și ca povești de sine stătătoare, le combină, inserează pe parcursul acțiunii elemente de mit, de science-fiction, de grotesc, digresiuni în aparență nelalocul lor. El simulează că nu i-ar fi suficientă tema de mare forță a deținutului politic din anii ’50, reprezentată prin povestea lui Josef, a cărui soție cedează, până la urmă, insistențelor unui torționar, fost prieten comun și coleg de liceu al amândurora, ceea ce îi va traumatiza și va schimba relațiile dintre ei pentru tot restul vieții. [...] Tocmai aceste „viraje“, elemente de montaj, salturi, acest arbitrar narativ pe alocuri bolovănos, tocmai aceste elemente fermecătoare de stil ale lui Zmeškal m-au fascinat cel mai mult. Pe de altă parte, scena întâlnirii lui Josef cu fiica sa după întoarcerea din lagăr mi se pare una dintre cele mai puternice și mai intense pe care mi le-a oferit literatura cehă a ultimilor ani. Prin schimbarea discretă a tonurilor majore și minore, autorul a reușit să descrie într-un mod extrem de pătrunzător atmosfera ultimilor șaptezeci de ani din existența acestei țări.

  Jan Rejžek