"Omul nu poate ocoli ce ii este dat sa intampine pe si, oricum ar da-o el, incotro s-ar indrepta, ceea ce i-a fost menit, nu va putea el ocoli, fie ca vrea ori nu". Sunt termenii Florinei Mamina care pot reduce la esenta, ca intr-un fel de punere in abis, excelenta analiza pe care v-o propun paginile lucrarii de fata, sugestiv intitulata "O banca in mijlocul marii". Complexitatea si varietatea operei lui Marin Sorescu (si ne referim aici doar la partea ei literara, el fiind si un inzestrat si recunoscut pictor, printre altele) obliga in ambele sensuri: pe de o parte se impun interpretarii, in sensul ca nu-l pot lasa indiferent pe critic, pe de alta parte necesita o altitudine a lecturii cel putin egala cu a obiectului acesteia, in cazul nostru piesa de teatru "Iona". Cu claritate si nuante de limbaj din ce in ce mai rar intalnite in aceste vremuri de, vorba lui Balzac, "dureroasa literatura", Florina Mamina demonteaza mecanismul textual pana la cele mai mici subansamble, pentru a-l recompune intr-un discurs unitar si coerent, in ciuda (sau poate in virtutea) multiplelor etaje de lectura posibile. Mitul proorocului biblic Iona capata astfel accentele unei modernitati indiscutabile, nu atat in sensul scriiturii, cat in acela al sincronizarii: Iona este dintre noi, in ceea ce avem mai adevarat si mai tragic. E aici o hermeneutica inaccesibila oricui, pe care insa autoarea ne-o pune la indemana cu talentul si modestia-i binecunoscute. Utila elevilor si nu numai, lucrarea de fata completeaza o lacuna a criticii literare, conturand, daca mai era nevoie, profilul unei exegete de prima marime. - Virgil Borcan