Pasionat de tanar de stiinte reale, dar si de stiintele naturii Augustin Buzura alege sa studieze medicina...dar dorinta de a vorbi despre sentimentele si viata oamenilor prevaleaza. Augustin Buzura nu va parasi total psihiatria ci se va dedica ei in opera sa literara, va descrie toate patologiile sociale si deviantele comportamentale in marile sale romane.

Opera sa a fost impartita de anumiti critici in doua, eu o vad ca pe un tot unitar ce se completeaza, o opera egala si rotunda care descrie tortura sufletului romanesc in ultimele decenii ale comunismului dar si in primele decenii ale tranzitiei. Romanele sale au o forta a scriiturii nemaiintalnita in literatura romana. Putem afirma ca Augustin Buzura este unul dintre cei mai profunzi prozatori romani, unul care sondeaza mintea si sufletului omului. In fapt psihiatria l-a ajutat pe Augustin Buzura sa realizeze o opera ce a zguduit minti si a indreptat anumite idei gresite despre evenimente diferite din vietile noastre.

Romanele pe care Augustin Buzura le-a scris sunt o manifestare a vointei sale de a descrie complet realitatea prin care a trecut poporul roman. Romancier profund si abisal Augustin Buzura lasa o mostenire care va ramane in literatura noastra drept cea mai abisala creatie a unui prozator roman, opera care a sondat cel mai mult mintea omului.

Augustin Buzura a fost considerat de unii, in mod nedrept, ca un scriitor prolix si greu de citit, lucrurile profunde nu sunt simple si nu pot fi explicate simplu si imbracate in banalitate.

Membrii ai Academiei Franceze sunt supranumiti Les Immortelles- Nemuritorii. Augustin Buzura este nemuritor prin profunzimea operei sale dar si prin statutul de Academician, membru titular al Academiei Romane din anul 1992, pot spune fara a exagera ca Augustin Buzura este un dublu nemuritor. Augustin Buzura va ramane o constiinta a ceea ce a fost si ceea ce nu trebuie sa mai fie, o afirmare a adevarului crud si fara ocolisuri.

Romanele lui Augustin Buzura - tacere si initiere
Vom sti mult mai tarziu daca s-a pierdut ceva din sufletul oamenilor sau s-a castigat. Eu cred ca deocamdata zidurile astea frumoase, hainele oamenilor, zambetul si glumele lor sunt in realitate un fel de fete ale tacerii.
Augustin Buzura