Arta romanului

In sapte texte relativ independente, Milan Kundera isi expune conceptia despre romanul european, „arta nascuta din rasul lui Dumnezeu“. Volumul a fost publicat in 1986 si e cea dintai carte scrisa de Kundera direct in franceza.

In epoca contemporana, epoca „paradoxurilor terminale“, romanul e menit sa lupte contra a ceea ce Heidegger numea „uitarea fiintei“. El trebuie sa fie un fel de contrapondere a progresului lumii, care conduce la o uniformizare si unificare a istoriei planetei. Romanul, ca model al lumii bazat pe relativitatea si ambiguitatea lucrurilor omenesti, daca vrea sa descopere portiuni noi de adevar – deci sa-si implineasca menirea, nu poate sa o faca decat in raspar cu progresul. Istoria romanului, ca opera a Europei, inseamna succesiunea descoperirilor romanesti, si nu insumarea cantitativa a romanelor. Personalitatile-cheie ale acestei istorii personale a romanului sunt Rabelais, Cervantes, Sterne, Diderot, Flaubert, Kafka, Joyce, Musil, Gombrowicz si Broch. Concluzia finala a analizelor este ca romanul, daca vrea sa supravietuiasca, nu mai poate trai in pace cu spiritul timpului nostru, cel al uniformizarii sub imperiul mass-mediei si al kitsch-ului.

Cand, in 1968, tancurile sovietice spulberau „Primavara de la Praga“, MILAN KUNDERA era deja un scriitor cunoscut: publicase poezie, teatru, eseuri, iar primul sau roman, Gluma, si nuvelele adunate in volumul Iubiri caraghioase fusesera tiparite in ultimul an in peste 150 000 de exemplare. Atata si ar fi fost de-ajuns pentru ca noile autoritati cehe sa-l excluda de la Catedra de literatura universala pe care o ocupa la Academia de Film si sa-i elimine cartile din toate bibliotecile Cehoslovaciei. Si cum sa fi acceptat un regim impietrit in stalinismul deceniului sase pe acela care fusese nu doar un participant activ la efervescenta miscarii pragheze, dar mai si declarase – si ilustrase in cartile sale – ca tocmai stalinismul l-a invatat virtutea izbavitoare a rasului? Iata de ce urmatorul roman, Viata e in alta parte, i-a aparut in 1973 in Franta, iar doi ani mai tarziu autorul insusi se stabilea aici, devenind in scurt timp un scriitor de faima internationala, tradus in toate limbile importante ale lumii.

Opere scrise in ceha: Gluma, roman; Iubiri caraghioase, nuvele; Viata e in alta parte, roman; Valsul de adio, roman; Cartea rasului si a uitarii, roman; Insuportabila usuratate a fiintei, roman; Nemurirea, roman

Opere scrise in franceza: Jacques si stapanul sau. Omagiu lui Denis Diderot, teatru; Arta romanului, eseu; Testamente tradate, eseu; Lentoarea, roman; Identitatea, roman; Ignoranta, roman; Cortina, eseu in sapte parti; O intalnire, eseu

Despre opera lui Milan Kundera: Kvetoslav Chvatik, Lumea romanesca a lui Milan Kundera; Eva Le Grand, Kundera sau memoria dorintei; Jocelyn Maixent, Secolul XVIII al lui Milan Kundera; Maria Nemcova Banerjee, Paradoxuri terminale; Francois Ricard, Ultima dupa-amiaza a lui Agnes, eseu despre opera lui Milan Kundera; Guy Scarpetta, Varsta de aur a romanului; Guy Scarpetta, Variatiuni asupra erotismului

• Lumea teoriilor nu-mi apartine. Acestea sunt reflectiile unui practician. Opera fiecarui romancier contine o viziune implicita a istoriei romanului, o idee despre ceea ce este romanul. Tocmai aceasta idee, inerenta romanelor mele, incerc eu sa o exprim.

  MILAN KUNDERA