Teatrul este suita de evenimente prezentate sau povestite pe o scena si care permit sa se treaca de la situatia A de plecare, la situatia B de sosire, printr-o intreaga serie de medieri. Notiunea este ambigua, ca cea mai mare parte a notiunilor care se refera la teatru: - aceasta deoarece ea desemneaza deopotriva povestea fictionala ca si evenimentele pur scenice. Pe de alta parte actiunea poate fi tot asa de bine unul sau mai multe acte materiale (o moarte, o bataie, un proces), cat si o serie de evenimente al caror statut este exclusiv verbal. Actiunea poate sa apara statica, putin incarcata de evenimente sau cu progresie lenta (este cazul multor tragedii antice ori renascentiste, sau al operelor contemporane); ea mai poate fi dinamica (comportand o intriga) sau chiar implexa, adica implicand mai multe serii de evenimente asociate (termenul este al lui Corneille), dar realitatea se gaseste mai ales in teatrul baroc, romantic, sau la cel elisabethan si la spaniol ii- din "Secolului de aur"). Actiunea dramatica este pentru Aristotel elementul capital al teatrului. Acesta defineste comicul in felul urmator: "Comicul consista Intr-un defect sau o uratenie care nu cauzeaza nici durere nici distrugere; un exemplu evident este masca comica: ea este urata-si diforma fara-sa exprime durerea". Comedia povesteste istoria unui om, mai rar a unui grup de oameni, al carui comportament conduce la un dezechilibru. Uneori, dezechilibrul este evenimentul unei situatii care provoaca rasul. Se stie ca, rasul este o 'modalitate de protectie impotriva angoasei. "Tragedia foloseste angoasele noastre profunde, comedia mecanismele noastre de aparare contra lor" (Mauron). De aici vine statutul subtil al comediei si avantajul aproape infinit al posibilitatilor sale.