Parca uitat a fi scos din amintiri si asezat in pagini, invatatorul a ramas, tematic, ancorat in realitatile unei literaturi si societati in coacere, de pana la jumatatea secolului trecut. La simpla incercare de fixare a portretelor memorabile de dascali ne intoarcem la clasici. Sa se fi diminuat rolul invatatorului in societatea romaneasca? Sa fi abandonat voit literatura, ademenita de alte miraje, o asemenea tema? Intrebarile vor ramane, probabil, fara raspuns. In peisajul saracit al unor asemenea reflectari, un splendid portret literar al unei invatatoare din Intregalde, Maria Bilcan, „vazatoare cu spiritul fara moarte", este realizat de Dumitru Nicodim-Romar in paginile cartii „Scoala-te si scrie". Parca vrand sa razbune tacerea literaturii, Maria il viziteaza in sapte nopti succesive pe autor si-l imboldeste sa scrie. Ia chipul tinerei de 19 ani, proaspat iesita „din bataia vantului, din copilarie, din naivitate", din cadrul subiectiv descris al Necrilestilor din Apuseni, din tesatura de relatii de un cinism barbar al rudelor inraite, din dramele unei varste de o coplesitoare tristete, din indreptarul de semne ale tragediei pe cale sa se reverse. Trista, dar luminata interior, povestea Mariei se asaza intr-o confesiune de o veridicitate cutremuratoare, cum numai copilul unui parinte decazut fortat (din ratiuni politice) din drepturile parintesti, asistat al caselor de copii, ar putea intelege si transpune dimpreuna cu durerea. Durerea luminata de blandete, de iubire, de arderea pentru ceilalti. - Adrian Lesenciuc, 5 octombrie 2017, Ziua Internationala a Educatiei