Andrea H. Hedes reuseste in O intalnire pe strada Hazard un roman care, desi special ca formula (in raport cu tendintele actuale), e capabil sa captiveze de la primele pagini. Construita pe linia foarte subtire care desparte realismul cotidian de fantastic, naratiunea atesta nu numai capacitatea autoarei de a imagina o fictiune neobisnuita, ci si subtila ei arta a o „imbraca” stilistic intr-o „haina” postmoderna, amintind fie de proza vieneza de la inceputul secolului trecut, fie de proza noastra artista din aceeasi perioada. Din banalul cotidian, trama trece instantaneu, cu maiestrie, intr-o feerie plina de semnificatii parabolice.

Asemenea lumii scindate, schizoide, in care traim, romanul ne poarta, prin „porti” simbolice, intre universuri, spre a ne lasa cu convingerea ca, vorba lui Mircea Eliade, sacrul se ascunde in spatele banalului profan, si ca pana si lumea noastra de azi – standardizata si uniformizata – ascunde „porti” prin care putem trece, daca nu intr-o alta existenta, atunci, macar, intr-o alta poveste...
Razvan Voncu