Artemis

pe genunchiul asta s-a mai asezat cineva

si tremura de incertitudine

asa era pe-atunci

incert ca momentul in care pieptenele din os

trecea prin par

iar noi strangeam din dinti

incert ca A-ul de pe coada lingurii

A-ul ala mare inecat

de la doctor

incert ca vorba mamei

hai spune-mi ce ai facut ca nu se intampla nimic

iar genunchii se inmuiau ca painea in lapte

incert ca stiloul chinezesc din clasa intai

si ca privirile colegilor din ziua premierii

pe genunchiul asta s-a mai asezat cineva

incertitudinea a devenit siguranta

Artemis zambeste

Tati se face sina de poezie pe care invat sa merg de-a busilea

din oras curge proaspat ca dintr-o maternitate

iar eu sunt zvelta ca o rima alba

poemul asta are riduri de nou-nascut

poemul asta se roaga in locul nostru

poemul asta n-are aripile smulse

Tati e cel mai fericit vers

pe genunchiul lui m-am asezat

si n-a mai tremurat niciodata.

• Au trecut noua ani de cand un juriu national din care am facut parte acorda unui tanar poet Premiul Opera Prima al Festivalului "Tudor Arghezi" - 2014 pentru un Volum promitator. Astazi Gabriel Nicolae Mihaila este un poet experimentat, dar care si-a pastrat spiritul ludic, dezinhibarea juvenila, indrazneala. A treia carte este dedicata fetitei autorului, Artemis-Maria, in varsta de un an. Artemis e norocoasa, caci tatal ei e un poet adevarat, de care va fi mandra.

  Horia Garbea