Povestiri cu final schimbat

“Florin Iaru poetul a inceput o noua viata de cand s-a apucat de proza. Asta nu inseamna ca a sacrificat poetul din el, ci l-a pus altfel la treaba. Adica a ramas acelasi vizionar sclipitor, cu o imaginatie uluitoare, care n-a coborat, cum se zice, la proza. A ridicat proza la inaltimea poeziei, in acest volum de povestiri in care termenul de capodopera aproape ca se banalizeaza din cauza ca Iaru tot nimereste acel ochi al taurului, la care multi nici nu viseaza, ca un campion literar la pistol viteza. Cu aceasta extraordinara colectie de povestiri, Iaru, care a batut energic la usa prozei cu primul lui volum de schite, nu s-a grabit sa se instaleze in vreun fotoliu de mare prozator. Dar chiar daca ar vrea sa ramana in picioare printre alesi, Iaru ne obliga sa sa-l rugam sa se aseze pe fotoliul care-i va purta numele dupa aceasta carte.” (Cristian Teodorescu)

“In lipsa efectului controlat de nefericire, ne-am opri pe o treapta inferioara de civilizatie si progres si am ramane acolo. E drept, nici nu ne-ar trebui mai mult, iar artele, ingineria si vanzarea de iluzii ar muri nenascute. Nici mama-Biserica, cea insarcinata cu fericirea de dupa, nu s-ar simti prea confortabil intr-o asemenea lume. Rezulta, logic, ca toti lupta pe viata si pe moarte impotriva fericirii, facand front comun si rupandu-l pe dracu-n patru, numai s-o elimine definitiv, in numele fericirii ulterioare.” (Florin Iaru)