Definirea notiunii de expropriere a constituit una dintre preocuparile autorilor de drept, dintotdeauna de cand a aparut notiunea de stat si administrarea acestuia intr-o forma sau alta, dar in folosul comun, si a continuat evident si in perioada actuala.

In Romania ultimilor ani, tema este cu atat mai actuala cu cat situatia economica si, pe cale de consecinta si situatia sociala, sunt indisolubil legate de dezvoltarea infrastructurii, iar ca parte relevanta a acesteia, a retelei de drumuri publice, de autostrazi, sosele, etc.

Neclaritatile legislative de la momentul actual si implicarea intr-o mare masura a politicului in sfera administratiei publice determina realizarea unei analize detaliate a principalelor probleme teoretice si practice existente in domeniul raporturilor patrimoniale ale autoritatilor publice si gasirea unor solutii viabile.

Fata de cele mentionate mai sus, lucrarea de fata isi propune sa studieze fenomenul exproprierea pentru cauza de utilizate publica raportat la dispozitiile actelor normative in vigoare la momentul redactarii si a proiectelor legislative.

Cercetarile anterioare au fost efectuate cu privire la aceasta tema, la etapele procedurii de expropriere, modalitatile, atributiile autoritatilor publice in materie, masurile prealabile si premergatoare exproprierii, cat si stabilirea despagubirilor nu au avut in vedere toate aspectele teoretice si practice ce se impun. Notiunile si conceptele relevante in acest domeniu trebuie utilizate, in asa fel incat sa nu creeze confuzii sau incertitudini, ci sa prezinte exact situatia de care se face vorbire (expropriere bunuri proprietate publica, respectiv expropriere bunuri proprietate privata; notiunile de rechizitie/nationalizare/expropriere etc.).

Desi specialistii in domeniul dreptului au adus contributii valoroase, apreciem ca aceasta tema nu este epuizata, din contra, actualitatea temei este justificata si de contextul legislativ aflat in continua modificare si transformare.