Alinarea suferintelor trupesti prin mijloace duhovnicesti

Durerea este o functie straveche de aparare a organismului. Ea te avertizeaza si provoaca o reactie de raspuns pozitiva. Fiind un semnal greu de trecut cu vederea, durerea face un serviciu nepretuit: atrage atentia asupra bolilor ascunse ale organis­mului si asupra problemelor psihologice. Din acest punct de vedere, durerea nu este un dusman, ci mai degraba un prieten foarte bun, care are grija de binele nostru. De aceea, nu este deloc intelept s‐o inabusim cu medicamente si atat.

Cartea de fata are doua capitole. Primul analizeaza durerea fizica, iar al doilea, pe cea sufleteasca. Atunci cand suntem neputinciosi, iar durerea este insuportabila, apare dorinta sa te dai batut. In perioada de criza suntem ispititi sa „lasam totul balta”, „sa uitam de toate” si chiar „sa murim”. Daca sufletul da ordin trupului: „Este mai bine sa nu traiesti”, atunci e greu sa‐l mai ajuti. Decizia de a ceda in fata pacatului si de a merge pe mana acestuia este extrem de paguboasa, pe cand capacitatea de a accepta si depasi situatiile critice re­­prezinta o mare virtute. Apropo, cuvantul grecesc krisis se traduce prin „judecata” – judecata lui Dumnezeu. Cum poti recunoaste aceasta judecata si cum o poti rabda, dar si ce concluzii sa tragi pentru viitor? Tocmai despre aceasta este cartea pe care o tineti in maini...