80 de nimfe-ntr-un dulap

In poezia lui Emil Brumaru nu se manifesta o nebunie a realitatii, ci o nebunie a simturilor; frenezia nu e a lumii, ci a celui care o percepe transfigurand-o, la comanda unei tensiuni care ii excita dramatic simturile. Aceasta tensiune este una cvasi-erotica sau erotica de-a dreptul.

In esenta, nu este nici o diferenta de intensitate intre relatia cu obiectele si cea cu femeia: ambele sunt de esenta mistica. Uimit de tot ce-l inconjoara, poetul se intoarce catre lume cu porii simturilor deschisi lacom si deruleaza ample viziuni senzoriale.

Nu exista, in literatura romana, un poet mai senzorial decat Emil Brumaru!

Bogdan CRETU