Eminescu, poezii exuberante

Ne nastem pesimisti? Dupa Maiorescu raspunsul e afirmativ.Oriunde ar fi trait Eminescu viata lui ar fi fost la fel: ”Ar fi fost crescut Eminescu in Romania sau in Franta, si nu in Austria si in Germania; ar fi mostenit sau ar fi agonisit el mai multa sau mai putina avere; ar fi fost asezat in hierarhia statului la o pozitie mai inalta; ar fi fost in viata sentimentala orce alte figuri omenesti – Eminescu ramanea acelas, soarta lui nu s-ar fi schimbat” (”Eminescu si poeziile lui”). Gherea, in schimb, ca marxist care priveste lucrurile dintr-o perspectiva mondialista, ainteresului fata de lume, lume care trebuie neaparat schimbata, socoteste pesimismul determinat social, asadar dobandit.Revolutia de la 1848 fusese infranta si de aici, din infrangerea unor idealuri, ca si din ”pacatoseniei civilizatiei burgheze introduse la noi dupa 1848”, decurge pesimismul/deceptionismul. (...)Sa facem un ”delete” imaginar si sa ramanem doar cu poeziile erotice. Aici putem afla poeziile, nu toate si nici cele mai multe, cu semn plus la solutia/itemul optimism, asadar inregistram texte ”amor bonus”, asociabil cu relatia amoroasa armonioasa. ”Amor bonus” este de multe ori, ca in ideogramele yin si yang, pigmentat cu ”amor malos”, amorul rau. In ”Pajul Cupidon”, Cupidon e ”viclean”, ”rau” si ”alintat”, de trei ori insotit de epitete negative, insa negativitatea se topeste in intregul sagalnic si dulce; la fel in ”Kamadeva”, unde sunt punctate ”durerile iubirii”, care ar ”vindeca” sufletul, iar poezia in ansamblu are o turnura pusa pe sotii. ”Amor bonus” poate fi o declaratie ori, din punct de vedere spatio-temporal, o apropiere, in vreme ce ”amor malos” trimite la ruptura, indepartare si amintire trista.